Diana Cosmin

Jurnalist și lifestyle blogger

Din pasiune pentru frumos, pentru călătorii și oameni cu povești de spus mai departe, Diana a creat FineSociety – un blog de lifestyle dedicat iubitorilor de tot ce e fin și fain.

Diana Cosmin Nespresso

Lucruri la care să meditezi în timp ce îți bei cafeaua

31 Iulie 2020Timp de citire: 10min

Cafeaua este un tabiet social, dar poate fi și unul profund intim, în funcție de contextul în care o savurezi.

Cafelele băute împreună cu alți oameni au născut idei, povești și o bună parte din articolele pe care le-am scris în această viață.

Pe de altă parte, cafelele savurate de una singură au înlesnit schimbări majore în viața mea, precum și revelații punctuale, concluzii, bilanțuri și planuri de viitor. Lucruri pe care nu le poți pune pe „ordinea de zi” sau într-o listă de sarcini săptămânale, ci trebuie să le lași să vină firesc.

Firescul acesta are nevoie însă de un moment propice și de o portiță de intrare în mintea ta.

Uneori, acea portiță are nume precum Master Origin Ethiopia, Cosi sau Tokyo Vivalto Lungo. Și nu știi niciodată ce se poate pune în mișcare de la o cafea bună. Uneori o nouă viață.

Poate ai impresia că spun lucruri mari: cum să ajungi să-ți schimbi viața de la o simplă cafea? Ei bine, nu e nimic exagerat, fiindcă în lumea agitată în care trăim, pauza de cafea poate reprezenta unul dintre puținele momente din zi în care apuci să stai tu cu tine, să lași telefonul deoparte și să te gândești la tot.

Inclusiv la acele lucruri la care nu vrei să te gândești de obicei, de care nu ai timp niciodată și pe care le tot alergi în cerc, pentru că ți-e teamă să le prinzi. Lucruri cum ar fi:

1. Nemulțumiri latente

Cândva, am luat decizia că am nevoie de o schimbare în carieră… în timp ce beam o cafea. Era un gând care mi se plimba prin minte de ceva timp, dar conștientizarea situației s-a făcut acolo, la o cafea băută pe colțul biroului.

Tocmai îmi recapitulam în minte programul din următoarea perioadă, făcând planuri entuziaste despre vacanța care stătea să înceapă a doua zi. Și, numărând zilele de concediu care-mi păreau nesfârșite, am realizat că în mai puțin de două săptămâni vacanța se va fi terminat și eu voi fi din nou aici, în acest birou, la acest job. Și am simțit cum mă străbate un fior rece. O panică nefamiliară, dar pe care îmi dădusem voie s-o simt în sfârșit. S-o las să treacă prin mine.

Țin minte și acum aievea acel moment, iar multe decizii și bilanțuri s-au luat de atunci tot cu o cafea în față. Sorbind din ea și gândindu-mă de ce oare nu sunt fericită într-o situație în care lumea întreagă mă vede fericită, de ce oare această săptămână e atât de proastă și totul merge pe dos, de ce mă enervez atât de ușor și, în esență, toate acele lucruri la care evităm să ne gândim în general.

Uneori e suficient să ne oprim ca să găsim răspunsurile, iar o cafea este cel mai bun pretext pentru asta.

2. Vise

Pauza de cafea este momentul din zi în care visez, îmi fac planuri, mă gândesc la ceea ce îmi doresc și trasez scopuri.

La o cafea am decis, de curând, că vechiul meu program de lucru ca freelancer nu funcționează deloc pentru mine și mi-am reîmpărțit săptămâna în tranșe: zile integral de scris, zile integral de interviuri și zile integral de relaxare („zile fără oameni”, cum le zic eu).

A fost un gând fulgerător, un „Ce-ar fi dacă?”, dar s-a transformat într-un stil de viață care mi-a optimizat radical existența.

Aceasta este, de fapt, marea magie a pauzelor de cafea: ai un interval scurt de timp în care să te gândești, să proiectezi și să visezi fără limite. Ce-ar fi dacă… viața ta ar fi mai frumoasă, mai simplă, mai senină? Și dacă totul ar depinde doar de tine?

3. Planuri

Visurile trebuie să ia forma unor planuri concrete ca să se poată îndeplini și multe proiecte personale și profesionale s-au conturat mai întâi în mintea mea, în tăcere.

Scriu zilnic articole în minte înainte să le scriu pe laptop, mi-am făcut ordine în dulapuri în minte, am mobilat camere în minte și mi-am dat voie să-mi folosesc imaginația ca pe un program de „construcție virtuală a lumii mele”.

Folosindu-mă de faptul că mintea gândește în imagini - lucru științific dovedit - mi-am reorganizat casa în minte, am triat garderoba în minte și am decis, mai întâi în capul meu, exact cum va arăta camera proaspăt reorganizată din apartament.

Meditația este ceva despre care citim peste tot, știm că ne folosește, dar adesea rămâne un deziderat sau o aspirație, mai degrabă decât un ritual zilnic. Transformând simpla cafea zilnică într-un răstimp de reflecție și meditație activă am putea descoperi că viața se poate schimba treptat și noi împreună cu ea. One coffee at a time.

Moduri simple de a ne reorganiza spațiul personal

29 Mai 2020Timp de citire: 10min

Mai mult decât orice altceva, această perioadă de izolare ne-a reconectat fizic, emoțional și funcțional la spațiul în care trăim. Casa a încetat să mai fie locul „utilitar” din care fugeam dimineața și ne întorceam seara ca niște musafiri.

A devenit, de mai bine de două luni, întreaga noastră lume. Și, așa cum se întâmplă când perspectiva se îngustează, am izbutit să-i vedem mai clar ca oricând plusurile și minusurile. Ce ne lipsește, ce e în exces și ce ne împiedică să ne simțim „acasă”.

Eu una am început să-mi „studiez” casa cu adevărat în urmă cu patru ani, când am devenit freelancer și am început să petrec mai mult timp în ea. După ani de ritm workaholic, în care fusese mai mult hotel, am început s-o „locuiesc” cu adevărat. Și, odată cu locuitul, s-o reorganizez de la zero, ca design, funcționalitate și simbolistică personală.

Ceea ce am învățat eu în procesul de reorganizare a casei și a vieții ar putea fi de folos pentru cei care abia l-au început acum, în izolare. Turnați-vă o ceașcă de cafea - eu sunt în săptămâna de „Tokyo Vivalto Lungo”, de exemplu - și gândiți-vă… ce-ar fi dacă ați pune în practică ideile de mai jos și cum ar arăta casa voastră? Ați putea fi surprinși.

1. Începeți cu ceea ce NU se vede

Tentația mare este să începeți cu mutat canapele, schimbat tablouri, văruit în alte culori și alte lucruri „vizibile” care v-au sărit în ochi în această perioadă. De fapt, primul pas poate fi unul mult mai subtil și aparent invizibil, dar puternic ca gest și intenție.

Realitatea oricărei case, mai ales în România, este excesul: avem imprimată în circumvoluțiuni ideea asta că „poate ne trebuie… cândva”, așa că ajungem să adunăm. În sertare, în dulapuri, în cămară, în fundul rafturilor. Tot de acolo trebuie să și începem. Acolo unde NU se vede, se află zeci de obiecte inutile, vechi, nefolosite sau uitate.

Sentimentul pe care îl ai când vezi trei saci de posesiuni de care nici nu mai aveai habar este cel mai bun mod de a sparge gheața și de a realiza cât de multe „duce” spațiul nostru de zi cu zi, cel pe care îl vrem o oază și un refugiu din calea lumii.

2. Alegeți câte un obiect pe zi

Când ajungem la partea „vizibilă”, apare de multe ori un prag emoțional. Chiar dacă realizăm că spațiul vital e prea aglomerat, ticsit de lucruri pe care se așează praful, ideea de a renunța brusc la foarte multe obiecte din câmpul vizual poate stârni panică. E normal. Rațiunea vrea ceva, obișnuința se opune.

Așadar, un truc eficient pentru cei care nu se grăbesc, dar sunt conștienți că au o problemă cu hoarding-ul, este să renunțe la un singur obiect pe zi. Creați un ritual în care, dimineața sau seara, dați roată casei și priviți. Și alegeți minimum un obiect care este în plus: poate e inutil, stricat, nu-l mai folosiți, nu v-a plăcut niciodată cu adevărat. Scăpați de el. Îl puteți dona, dărui, recicla.

Dacă reușiți să vă țineți de un singur obiect în minus pe zi, într-un an casa vă va fi mai „ușoară” cu 365 de obiecte… și veți simți asta din plin.

3. Când totul e important, nimic nu e important

Mergând de la ceea ce nu se vede până la lucrurile „sensibile” și vizibile, ajungem pe un teritoriu complicat: lucrurile pe care nu le folosim, dar de care ne e greu să ne debarasăm fiindcă au o încărcătură emoțională sau nostalgică.

Amintiri, caiete vechi, cadouri, reminiscențe din alte timpuri, lucruri ale celor care nu mai sunt. Nu se încadrează la categoria obiectelor pe care le iubim fără niciun dubiu - acelea sunt puține și le știm instantaneu - ci se află într-o zonă incertă, legate de noi printr-un fir emoțional netăiat.

Cel mai simplu mod în care am învățat eu să privesc aceste obiecte este un adevăr citit în cartea lui Courtney Carver, „Soulful Simplicity”: ”Când crezi că TOTUL este important, de fapt nimic nu mai este important”.

Dacă păstrezi TOATE obiectele bunicii într-o ladă, pentru că nu poți concepe să le înstrăinezi, de fapt… le faci irelevante. Când alegi, în schimb, o singură bombonieră și un singur ștergar brodat și le folosești zi de zi, onorezi mai mult amintirea ei decât prin acea ladă de obiecte „de-a valma”.

O mulțime de obiecte păstrate „la grămadă” nu denotă valoare, doar inerție. Amintirea tinereții, a unui moment special sau a clipelor petrecute cu bunica, toate astea nu „zac”în obiecte. Ele sunt bine întipărite în memorie, iar obiectele doar invocă amintiri pe care le deținem deja. Nu le putem pierde niciodată, sunt ale noastre pe veci. Alegeți, așadar, ceea ce iubiți cu adevărat și restul lăsați-le să plece în lume. Amintirile vor rămâne oricum.

Cum să-ți păstrezi ritualurile zilnice pe termen lung

15 Mai 2020Timp de citire: 10min

Această perioadă complicată a fost… de toate pentru toți. Fiecare a modelat-o cum a simțit, chiar dacă mulți au încercat să elaboreze sfaturi și recomandări universale.

Unii au umplut-o cu filme și cărți, alții cu diferite cursuri și webinarii, mulți s-au apucat de curățenie generală, de yoga sau și-au descoperit veleități de bucătari și grădinari. Iar mulți nu au umplut-o cu nimic… doar au trăit-o, spontan, de la zi la zi. Toți, în felul lor, au procedat perfect.

Eu am făcut un pic din toate, dar mai ales am încercat să profit de timpul acesta „în afara timpului” pentru a-mi forma o rutină pe care s-o pot duce mai departe și în viața „reală”. Nu o rutină ideală, gândită pentru o vacanță eternă, ci o ”simulare” pentru viața de zi cu zi.

Am spus de multe ori că stau dimineața cu o ceașcă de cafea în mână - acest articol, de exemplu, l-am scris după un Nespresso Chiaro - și, printre înghițituri, mă gândesc. Este tabietul meu preferat. În acele minute de liniște îmi vin idei, se limpezesc scopuri și tot acolo s-au născut ritualurile mele. Mai întâi în gând.

La capătul a 60 de zile, consider că am reușit să-mi formez o rutină de beauty, sport și hobby de care să mă țin, zic eu, pentru totdeauna. Din acest proces, am selectat câteva trucuri simple, de ajutor pentru oricine își dorește o rutină realizabilă, orientată spre echilibru și stare de bine:

1. O rutină durabilă e o rutină realistă

Știți acele decizii de Anul Nou? ”Voi face două ore de sport pe zi”, ”Voi citi 10 cărți pe săptămână”, „Nu voi mai sta pe internet” și tot așa. Ele eșuează dintr-un motiv simplu: sunt rupte de viața reală. Cine are atâta timp, cine poate face atâta loc într-o viață normală? Nimeni.

Chiar dacă această perioadă ne-a prezentat scenariul unei vieți cu timp berechet, a avea grijă de tine și de Binele tău înseamnă să găsești timp și în zilele cu trezit la șapte dimineața, muncit, alergat, gătit, îngrijit copii și câte și mai câte.

Cifrele mele zilnice arată așa: 10 minute de stretching și planks dimineața, 30 de minute de bicicletă eliptică seara, 15 minute pe zi pentru beauty, minimum o carte pe săptămână, nu mai mult de o oră zilnic pe internet (în afara scopurilor profesionale) și tot așa.

Îmi știu „puterile” și știu că acest ritm e realizabil. Dacă am timp, pot să fac mai mult sport, să citesc mai mult sau să mă răsfăț și câte o oră, însă cifrele de mai sus rămân bătute în cuie chiar și în zilele cele mai aglomerate și haotice. Sunt „ne-negociabile”.

2. Obiceiurile merg „în straturi”

Poate cea mai prețioasă constatare din această perioadă a fost faptul că pot să mă organizez dimineața în 10 minute nu doar cu sportul, ci și cu ritualurile de beauty. Fără timpi morți.

Mai exact: mă spăl pe față și aplic o mască, pe care o las pe ten 5 minute, fix cât jumătate din an-trenament. O spăl, mai aplic încă una, fac și cealaltă jumătate de antrenament, iar la final fac un duș, îmi aplic cremele, serumurile și tot ce mai aplic eu pe ten (eu sunt mai puțin cu machiaj, mai mult cu skincare) și sunt gata.

Odată cu a doua mască, apăs și butonul de la espressor, ca să pot să-mi savurez cafeaua, la temperatura perfectă, imediat după antrenament. Deja mi-a intrat în reflex și aș putea să fac această succesiune de pași cu ochii închiși.

3. Teoria lanțului de voință

Ți-ai stabilit ritualurile, știi care e ritmul realizabil… dar cum te păstrezi motivat în inevitabilele zile fără chef? Aici se aplică ceea ce eu numesc teoria lanțului, preluată de la Jerry Seinfeld, care o folosea pentru exemplificarea modului în care reușește să se țină de scris și să producă material relevant în mod constant.

Privește numărul de zile în care te-ai ținut de treabă ca pe un lanț cu același număr de zale. Cu cât ai un „lanț” mai lung, cu atât vei fi mai motivat să continui și să nu „rupi” lanțul făcut cu atâta trudă. Dacă îl rupi, iei numărătoarea de la început și e păcat.

După primele 30 de zile, orice eventuală lipsa de chef e contracarată de un gând instantaneu: „Am un lanț neînterupt de X zile și clachez pentru 10 minute?”. Nici vorbă. Și te apuci de treabă cu zâmbetul pe buze, ca să mai bifezi încă o zi, încă o verigă în lanț. Este modul cel mai simplu de a face creierul și mecanismele psihologiei umane firești să lucreze în favoarea ta.

Ce am învățat de la experții în simplificare și am aplicat acum

16 Martie 2020Timp de citire: 10min

De ani de zile citesc despre simplificarea vieții și despre organizare, iar această perioadă de izolare a venit ca un „bootcamp” pentru tot ceea ce am învățat vreodată.

Dau mai departe unele dintre cele mai utile lucruri învățate de mine. Unul dintre autorii clasici în materie de minimalism, Elaine St. James, spunea că:

”Unul dintre motivele pentru care ne ținem viețile atât de complicate este ca să nu fim nevoiți să ascultăm vocea din cap care știe foarte bine ce ne dorim de fapt și cum am putea să fim mai fericiți”.

Așadar, știm prea bine ce ne trebuie, doar că încercăm să blocăm acea voce. Toate „trucurile” învățate de la alți oameni care au trecut prin aceleași experiențe ne ajută să ne reconectăm la noi înșine. Paradoxal, uneori drumul spre interior trece prin exterior.

Iar din zecile de cărți despre simplificare pe care le-am citit, iată în cele ce urmează unele dintre cele mai importante lecții învățate, pe care încerc să le aplic în această perioadă:

1. Nu trebuie să forțezi nimic

Revelațiile de simplificare nu implică deschiderea cerurilor și o voce de tunet care îți comunică ce să faci cu viața ta. Sunt mai curând o formă de onestitate în privința lucrurilor care contează cel mai mult pentru tine.

Tocmai fiindcă acestă perioadă ne predispune la mai mult timp noi, cu noi, putem să ne reorganizăm concret prioritățile. Nu enumerând pe o coală A4 toate lucrurile pe care trebuie să le schimbăm la viețile noastre, ci acordându-ne mai mult timp… ca să stăm.

Să visăm cu ochii deschiși și cu o ceașcă de cafea în mână, măcar câteva minute pe zi. Să ne permitem pur și simplu să rămânem în tăcere, noi cu gândurile noastre. Și, cu ochii minții, să trecem prin viețile noastre așa cum treci prin camerele unei case și observi ce îți place și ce nu.

E un exercițiu zilnic care ar putea să te surprindă, eu îl fac deja de trei ani, la cafeaua de dimineață, și încă mai găsesc lucruri de ordonat prin „casă”.

2. Dragostea de sine nu ține de teorie, ci de practică

Am citit în ultima vreme despre cum ar trebui să ne „reîndrăgostim” de noi înșine în această perioadă. Din toate cărțile despre simplitate pe care le-am citit, aceasta este poate cea mai prețioasă concluzie: iubirea de sine e o sumă de alegeri zilnice.

Degeaba rostești mantre despre iubirea de sine și despre lumina care trece prin tine dacă, la momentul adevărului, alegi mâncarea care nu-ți face bine, ignori tot ce te deranjează sau te doare, prioritizezi orice altceva înaintea somnului tău și te pui pe ultimul loc.

În perioada asta avem un unic cadou nesperat - timpul - și putem să ne gândim la ceva ce sigur nu ne trece prin minte în restul timpului: la ce anume am putea RENUNȚA de acum înainte, din dragoste pentru noi înșine?

3. Tot ceea ce deții… te deține

Simplificarea vieții înseamnă și simplificarea spațiului vital, iar pe mine m-a ajutat acest principiu împrumutat de la japonezi. ”Ce deții… te deține”. Toate obiectele din casă, fie că sunt haine, mobilă, aparatură sau simple farfurii… vin atașate cu obligații pe care TU, proprietarul, trebuie să le îndeplinești.

Mentenanță, curățare, întreținere, indiferent cum vrei să-i spui, orice obiect în plus este, tot vorba japonezilor, o grijă în plus. Iar când bucuria sau utilitatea concretă a obiectului dispare… rămâne doar grija. Casele noastre ar trebui să fie o sursă de liniște, de încărcare cu energie și de refugiu din calea lumii, nu o listă interminabilă de lucruri de făcut.

4. Există un loc între relaxare și anxietate

Oamenii zilelor noastre gândesc în extreme. Pentru că trăiesc în anxietate maximă, într-o continuă goană, proiectează ca ideal o stare de relaxare supremă, adesea intangibilă.

Trăim, astfel, între realitatea workaholică și fantezia unei vacanțe eterne. De la Courtney Carver, una dintre autoarele „clasice” în domeniul simplificării, am învățat un principiu de simplificare împrumutat din yoga. La yoga, mușchii trebuie să fie suficient de încordați pentru a menține poziția, dar și suficient de moi pentru a permite golirea minții și relaxarea.

Dacă strângi prea tare din dinți, nu te poți relaxa. Dacă te relaxezi prea tare, nu îți mai poți menține echilibrul. Acel punct de mijloc, aflat undeva între încordare și relaxare, este singurul ideal la care putem aspira în viața de zi cu zi.

Nu putem trăi în anxietate continuă, dar nici într-o perioadă sabatică fără sfârșit.

Această paranteză pe care pandemia ne-a impus-o forțat poate fi un moment bun pentru a ne conștientiza limitele: cât trebuie să ne încordăm pentru a ne păstra performanțele în viață și în carieră și la ce trebuie să renunțăm pentru a ne păstra liniștea.