Inspirație pentru starea de bine, cu Diana Cosmin

Mergeți la conținut

Antet

Sunteți la conținutul principal

Diana Cosmin

Jurnalist și lifestyle blogger

Din pasiune pentru frumos, pentru călătorii și oameni cu povești de spus mai departe, Diana a creat FineSociety – un blog de lifestyle dedicat iubitorilor de tot ce e fin și fain.

Diana Cosmin Nespresso

Cum să-ți păstrezi ritualurile zilnice pe termen lung

15 Mai 2020Timp de citire: 10min

Această perioadă complicată a fost… de toate pentru toți. Fiecare a modelat-o cum a simțit, chiar dacă mulți au încercat să elaboreze sfaturi și recomandări universale.

Unii au umplut-o cu filme și cărți, alții cu diferite cursuri și webinarii, mulți s-au apucat de curățenie generală, de yoga sau și-au descoperit veleități de bucătari și grădinari. Iar mulți nu au umplut-o cu nimic… doar au trăit-o, spontan, de la zi la zi. Toți, în felul lor, au procedat perfect.

Eu am făcut un pic din toate, dar mai ales am încercat să profit de timpul acesta „în afara timpului” pentru a-mi forma o rutină pe care s-o pot duce mai departe și în viața „reală”. Nu o rutină ideală, gândită pentru o vacanță eternă, ci o ”simulare” pentru viața de zi cu zi.

Am spus de multe ori că stau dimineața cu o ceașcă de cafea în mână - acest articol, de exemplu, l-am scris după un Nespresso Chiaro - și, printre înghițituri, mă gândesc. Este tabietul meu preferat. În acele minute de liniște îmi vin idei, se limpezesc scopuri și tot acolo s-au născut ritualurile mele. Mai întâi în gând.

La capătul a 60 de zile, consider că am reușit să-mi formez o rutină de beauty, sport și hobby de care să mă țin, zic eu, pentru totdeauna. Din acest proces, am selectat câteva trucuri simple, de ajutor pentru oricine își dorește o rutină realizabilă, orientată spre echilibru și stare de bine:

1. O rutină durabilă e o rutină realistă

Știți acele decizii de Anul Nou? ”Voi face două ore de sport pe zi”, ”Voi citi 10 cărți pe săptămână”, „Nu voi mai sta pe internet” și tot așa. Ele eșuează dintr-un motiv simplu: sunt rupte de viața reală. Cine are atâta timp, cine poate face atâta loc într-o viață normală? Nimeni.

Chiar dacă această perioadă ne-a prezentat scenariul unei vieți cu timp berechet, a avea grijă de tine și de Binele tău înseamnă să găsești timp și în zilele cu trezit la șapte dimineața, muncit, alergat, gătit, îngrijit copii și câte și mai câte.

Cifrele mele zilnice arată așa: 10 minute de stretching și planks dimineața, 30 de minute de bicicletă eliptică seara, 15 minute pe zi pentru beauty, minimum o carte pe săptămână, nu mai mult de o oră zilnic pe internet (în afara scopurilor profesionale) și tot așa.

Îmi știu „puterile” și știu că acest ritm e realizabil. Dacă am timp, pot să fac mai mult sport, să citesc mai mult sau să mă răsfăț și câte o oră, însă cifrele de mai sus rămân bătute în cuie chiar și în zilele cele mai aglomerate și haotice. Sunt „ne-negociabile”.

2. Obiceiurile merg „în straturi”

Poate cea mai prețioasă constatare din această perioadă a fost faptul că pot să mă organizez dimineața în 10 minute nu doar cu sportul, ci și cu ritualurile de beauty. Fără timpi morți.

Mai exact: mă spăl pe față și aplic o mască, pe care o las pe ten 5 minute, fix cât jumătate din an-trenament. O spăl, mai aplic încă una, fac și cealaltă jumătate de antrenament, iar la final fac un duș, îmi aplic cremele, serumurile și tot ce mai aplic eu pe ten (eu sunt mai puțin cu machiaj, mai mult cu skincare) și sunt gata.

Odată cu a doua mască, apăs și butonul de la espressor, ca să pot să-mi savurez cafeaua, la temperatura perfectă, imediat după antrenament. Deja mi-a intrat în reflex și aș putea să fac această succesiune de pași cu ochii închiși.

3. Teoria lanțului de voință

Ți-ai stabilit ritualurile, știi care e ritmul realizabil… dar cum te păstrezi motivat în inevitabilele zile fără chef? Aici se aplică ceea ce eu numesc teoria lanțului, preluată de la Jerry Seinfeld, care o folosea pentru exemplificarea modului în care reușește să se țină de scris și să producă material relevant în mod constant.

Privește numărul de zile în care te-ai ținut de treabă ca pe un lanț cu același număr de zale. Cu cât ai un „lanț” mai lung, cu atât vei fi mai motivat să continui și să nu „rupi” lanțul făcut cu atâta trudă. Dacă îl rupi, iei numărătoarea de la început și e păcat.

După primele 30 de zile, orice eventuală lipsa de chef e contracarată de un gând instantaneu: „Am un lanț neînterupt de X zile și clachez pentru 10 minute?”. Nici vorbă. Și te apuci de treabă cu zâmbetul pe buze, ca să mai bifezi încă o zi, încă o verigă în lanț. Este modul cel mai simplu de a face creierul și mecanismele psihologiei umane firești să lucreze în favoarea ta.

Ce am învățat de la experții în simplificare și am aplicat acum

16 Martie 2020Timp de citire: 10min

De ani de zile citesc despre simplificarea vieții și despre organizare, iar această perioadă de izolare a venit ca un „bootcamp” pentru tot ceea ce am învățat vreodată.

Dau mai departe unele dintre cele mai utile lucruri învățate de mine. Unul dintre autorii clasici în materie de minimalism, Elaine St. James, spunea că:

”Unul dintre motivele pentru care ne ținem viețile atât de complicate este ca să nu fim nevoiți să ascultăm vocea din cap care știe foarte bine ce ne dorim de fapt și cum am putea să fim mai fericiți”.

Așadar, știm prea bine ce ne trebuie, doar că încercăm să blocăm acea voce. Toate „trucurile” învățate de la alți oameni care au trecut prin aceleași experiențe ne ajută să ne reconectăm la noi înșine. Paradoxal, uneori drumul spre interior trece prin exterior.

Iar din zecile de cărți despre simplificare pe care le-am citit, iată în cele ce urmează unele dintre cele mai importante lecții învățate, pe care încerc să le aplic în această perioadă:

1. Nu trebuie să forțezi nimic

Revelațiile de simplificare nu implică deschiderea cerurilor și o voce de tunet care îți comunică ce să faci cu viața ta. Sunt mai curând o formă de onestitate în privința lucrurilor care contează cel mai mult pentru tine.

Tocmai fiindcă acestă perioadă ne predispune la mai mult timp noi, cu noi, putem să ne reorganizăm concret prioritățile. Nu enumerând pe o coală A4 toate lucrurile pe care trebuie să le schimbăm la viețile noastre, ci acordându-ne mai mult timp… ca să stăm.

Să visăm cu ochii deschiși și cu o ceașcă de cafea în mână, măcar câteva minute pe zi. Să ne permitem pur și simplu să rămânem în tăcere, noi cu gândurile noastre. Și, cu ochii minții, să trecem prin viețile noastre așa cum treci prin camerele unei case și observi ce îți place și ce nu.

E un exercițiu zilnic care ar putea să te surprindă, eu îl fac deja de trei ani, la cafeaua de dimineață, și încă mai găsesc lucruri de ordonat prin „casă”.

2. Dragostea de sine nu ține de teorie, ci de practică

Am citit în ultima vreme despre cum ar trebui să ne „reîndrăgostim” de noi înșine în această perioadă. Din toate cărțile despre simplitate pe care le-am citit, aceasta este poate cea mai prețioasă concluzie: iubirea de sine e o sumă de alegeri zilnice.

Degeaba rostești mantre despre iubirea de sine și despre lumina care trece prin tine dacă, la momentul adevărului, alegi mâncarea care nu-ți face bine, ignori tot ce te deranjează sau te doare, prioritizezi orice altceva înaintea somnului tău și te pui pe ultimul loc.

În perioada asta avem un unic cadou nesperat - timpul - și putem să ne gândim la ceva ce sigur nu ne trece prin minte în restul timpului: la ce anume am putea RENUNȚA de acum înainte, din dragoste pentru noi înșine?

3. Tot ceea ce deții… te deține

Simplificarea vieții înseamnă și simplificarea spațiului vital, iar pe mine m-a ajutat acest principiu împrumutat de la japonezi. ”Ce deții… te deține”. Toate obiectele din casă, fie că sunt haine, mobilă, aparatură sau simple farfurii… vin atașate cu obligații pe care TU, proprietarul, trebuie să le îndeplinești.

Mentenanță, curățare, întreținere, indiferent cum vrei să-i spui, orice obiect în plus este, tot vorba japonezilor, o grijă în plus. Iar când bucuria sau utilitatea concretă a obiectului dispare… rămâne doar grija. Casele noastre ar trebui să fie o sursă de liniște, de încărcare cu energie și de refugiu din calea lumii, nu o listă interminabilă de lucruri de făcut.

4. Există un loc între relaxare și anxietate

Oamenii zilelor noastre gândesc în extreme. Pentru că trăiesc în anxietate maximă, într-o continuă goană, proiectează ca ideal o stare de relaxare supremă, adesea intangibilă.

Trăim, astfel, între realitatea workaholică și fantezia unei vacanțe eterne. De la Courtney Carver, una dintre autoarele „clasice” în domeniul simplificării, am învățat un principiu de simplificare împrumutat din yoga. La yoga, mușchii trebuie să fie suficient de încordați pentru a menține poziția, dar și suficient de moi pentru a permite golirea minții și relaxarea.

Dacă strângi prea tare din dinți, nu te poți relaxa. Dacă te relaxezi prea tare, nu îți mai poți menține echilibrul. Acel punct de mijloc, aflat undeva între încordare și relaxare, este singurul ideal la care putem aspira în viața de zi cu zi.

Nu putem trăi în anxietate continuă, dar nici într-o perioadă sabatică fără sfârșit.

Această paranteză pe care pandemia ne-a impus-o forțat poate fi un moment bun pentru a ne conștientiza limitele: cât trebuie să ne încordăm pentru a ne păstra performanțele în viață și în carieră și la ce trebuie să renunțăm pentru a ne păstra liniștea.

X
10 capsule Volluto cadou la minim 100 capsule comandate.
Puteți beneficia de cel mult 20 capsule de cafea cadou pentru o singură comandă.
Cadoul se adaugă automat în coș, după autentificare.