Inspirație pentru pasiunile dumneavoastră, cu Cristina Bazavan

Mergeți la conținut

Antet

Sunteți la conținutul principal

Cristina Bazavan

Jurnalist

Cu o experiență de peste 20 de ani în radio, presă, televiziune și teatru, Cristina este un reper în ceea ce privește scena culturală din România.

Despre toate acestea, așterne gânduri cu drag și pasiune pe bazavan.ro.

Cristina Bazavan Nespresso

Festivalul de film de la Cannes din perspectiva invitatului care nu e faimos

5 Iunie 2020Timp de citire: 10min

Sunt dintre norocoșii care, prin prisma meseriei, am fost la unele dintre cele mai importante evenimente cinematografice ale lumii. Cum în acestă perioadă ar fi trebuit să se desfășoare Festivalul de film de la Cannes, m-am gândit să vă povestesc puțin despre cum se vede când ești “în vizită la Cannes”.

Eu am fost în 2009, la premiera mondială a filmului lui Pedro Almodovar “Los Abrazos rotos” și am stat în celebrul hotel Martinez cu toată echipa filmului. Doamna Penelope Cruz stătea într-un apartament la trei uși distanță de mine, avea pază la ușă și mă tot gândeam cum ar fi să nu-mi mai meargă cheia o dată și să vină bodyguardul să mă tragă la răspundere pe post de mică infractoare care urmărește vedetele. N-a fost cazul.

Dincolo de partea glamour pe care o vedem pe covorul roșu la asemenea festivaluri (la Oscar e și mai strict, chiar și ca jurnalist acreditat trebuie să fii în rochie lungă de seară și pe tocuri toată ziua), e o parte frumoasă a bunului simț. Și a lucrurilor făcute practic, ca să protejeze artistul.

În Martinez erau câteva camera dedicate make-up-ului și coaforului, pentru invitații la film, dincolo de protagoniști. Cu o programare la concierge, aveai un loc și o oră rezervată la unul dintre cei mai importanți make-up artiști ai momentului. Din partea casei.

În fața hotelului așteptau ore în șir fani care sperau să vadă artiști ca Penelope Cruz, Robin Wright sau Angelina Jolie. Numai că hotelul are și o a doua ieșire, prin bucătărie, pe care toți actorii mari o preferau și pentru plimbările zilnice și pentru drumul către covorul roșu. La premieră mergeau direct în parcarea de la subsol ca să nu le vadă nimeni ținutele și să nu apară fotografii în social media.

Normalitatea, bunul simț si umanitatea erau în mici detalii: actrițe foarte mari ieșeau din cameră în rochii super elegante dar în papuci de casă, cu încălțămintea de covorul roșu în mână, urmând să se încalțe în mașină cu doar câteva clipe înainte de a păși pe covorul roșu. E relaxant să vezi că și asemenea superbități, antrenate să fie impecabile tot timpul, se protejează și încearcă să nu obosească pentru a da tot ce e mai bun la întâlnirea cu publicul și fotografii pe covorul roșu.

Festivalul de film de la Cannes din perspectiva invitatului care nu e faimos

Și că tot am adus vorba, covorul roșu e foarte intimidant: în stanga și-n dreapta sunt sute de fotografi care fac poze chiar și dacă nu ești starul festivalului, sperând să ți le vândă a doua zi pe post de amintire. Pe mine nu mă știa nimeni, dar mă rugam foarte tare să nu ajung celebră împiedicandu-mă pe drumul până la scările uriașe de la intrarea în sala de proiecție.

Am întrebat de-a lungul timpului multe actrițe din România daca au simțit presiunea covorului roșu de la Cannes: cu toți ochii pe ele, când intrau ca vedetele absolute – pentru că România e o vedetă în festival prin filmele ei – toate actrițele noastre au avut super emoții.

Festivalul de film de la Cannes din perspectiva invitatului care nu e faimos

În după-amiaza premierei – pentru că Almodovar a avut premiera la 5 după-amiaza – noi, invitații necunoscuți din toată lumea, am ieșit pe ușa principală din hotel, în vâltoarea fanilor care așteptau. Cred că i-am dezamăgit puțin pentru că deși eram cu toții îmbrăcați foarte elegant, nu eram vedetele pe care ei le așteptau pentru fotografii. Penelope Cruz, în papuci de interior, cu încălțămintea elegantă în mână a ieșit prin bucătărie. Înainte cu câteva clipe ne zâmbise la un cocktail în lobby.

Una dintre cele mai frumoase amintiri din zilele de la Cannes o am dintr-o plimbare dimineața, după micul dejun. M-am așezat pe plajă la marginea unei umbrele și doi pași mai la dreapta, a venit Robin Wright cu părul împletit codițe în mijlocul capului, într-o rochie subțire, albă, de vară.

Festivalul de film de la Cannes din perspectiva invitatului care nu e faimos

Amândouă preț de câteva secunde am încurajat o fetiță care făcea primii ei pași și venea șovăielnic către noi sub supravegherea mamei. A fost atât de multă simplitate și emoție în momentul acela, n-a contat nici cum ne cheama, nici din ce țară suntem...

Altfel, păstrez de la Cannes forfota uriașă din fiecare seară, amintirea petrecerilor de pe yacht-uri, șampania bună care era peste tot, multă cafea pe care am băut-o ca să nu dorm și să pierd ceva din ce era în programul acelor zile. Nespresso e sponsorul festivalului, deci eram ca acasă.

Și mai păstrez o imagine de la 5 dimineața: câțiva fotografi care băteau la ușa unei curățătorii de haine să-și lase costumele pentru că după-amiază o luau de la capăt și trebuiau să fie super eleganți din nou.

Festivalul de film de la Cannes din perspectiva invitatului care nu e faimos

Cannes-ul este și va rămâne un perpetum mobile al eleganței.

Povești despre actori pe care nu le veți citi niciodată în presă

15 Mai 2020Timp de citire: 10min

Cum o parte importantă din munca mea e în legătură directă cu artiști din toate domeniile, am adunat peste ani zeci de întâmplări frumoase care arată caracterul celor pe care i-am întâlnit, dar care nu pot fi transformate în articole pentru presă.

Vă scriu aceste rânduri alături de un espresso Ispirazione Firenze Arpeggio, potrivit cu informațiile și caracterul celor care sunt eroi în poveștile de mai jos.

Acum cațiva ani lucram la campania de lansare și de promovare a filmului The Wanderers, o producție românească pe care o recomand, cu actori străini foarte mari, printre ei - Armand Assante și Lior Ashkenazi. Assante e deținător de Glob de Aur, Ashkenazi e un mic Dumnezeu in Israel și a fost pe lista scurtă la Oscar cu filmul Foxtrot. Amândoi au venit în România cu câteva zile înainte de premiera oficială pentru campania de PR – interviuri pentru presa scrisă, participări la emisiuni tv și de radio etc.

Într-una din zilele dedicate interviurilor pentru presa scrisă, Armand Assante mi-a dat o mare lecție de viață. Printre jurnaliștii care au venit să-i ia interviu s-a aflat și o doamnă care era foarte, foarte emoționată pentru că era cu adevărat fan: îi văzuse toate filmele, știa chiar și detalii despre viata sa.

Doamna avea așa de mari emoții încât, în timp ce-i spuneam partea administrativă (câte minute are la dispoziție, că poate apela la translatorul care stă în camera de interviuri, dar nu intervine dacă nu e solicitat etc), îmi tot spunea că i se pare că nu mai poate să vorbească si că îi este foarte frică.

Am lăsat-o să se liniștească în camera din vecinătate, alături de o cafea și, când a trecut timpul pentru jurnalistul care făcea deja un interviu, am intrat si i-am povestit lui Armand Assante că următoarea jurnalistă are super mari emoții și că, practic, știe totul despre viata lui. Am rugat translatorul să fie atent și să dea o mână de ajutor dacă e cazul și fără să fie solicitat pentru că doamna este foarte emoționată.

Doamna a intrat în camera de lucru, și-a făcut interviul fără probleme, a trecut timpul alocat, am apărut și Armand Assante mi-a zis “te rog mult, dă-mi un afiș al filmului să dau un autograf și o amintire pentru această doamnă minunata. E cel mai bun interviu pe care l-am dat astăzi.” Nu mai solicitase acest lucru pentru nimeni până atunci. Și au mai stat apoi 5-10 minute de vorbă, s-a fotografiat cu jurnalista, au povestit lucruri de viață off the record.

Povești despre actori pe care nu le veți citi niciodată în presă

În ziua aceea, avea un program draconic, cu multe interviuri, întâlniri și un party, dar Armand Assante a stat să încurajeze o doamnă și să-i povesteasca lucruri care să-i creeze amintiri frumoase, pentru că era absolut evident că femeia era un mare fan și conta mult pentru dumneaei.

E una dintre frumoasele lecții despre empatie și umanitate pe care le-am învățat atunci. Bine, am mai învățat și una despre disciplină: Assante a fost atât de disciplinat cu tot ce trebuia să facă în partea de promovare și nu s-a gândit nicio clipă să se odihneasca stând în picioare multe ore, încât un coleg care are 30 de ani a rămas cu vorba “daca el, care are 70 de ani, poate să facă un asemenea efort într-o zi, eu nu am sa mă mai vait niciodată”.

De cele mai multe ori, actorii ajung MARI și pentru că au talent, dar și pentru că sunt foarte organizați, disciplinați și sunt atenți și respectuoși cu fiecare dintre oamenii cu care lucrează.

Povești despre actori pe care nu le veți citi niciodată în presă

Și o altă poveste despre disciplină, rigoare și promisiuni respectate de data aceasta de la un actor român. Protagonista Ana Ularu.

O știu pe Ana Ularu de la momentul în care a cucerit lumea teatrului cu rolul din Lolita (avea 15 ani și partener îi era Ștefan Iordache), am intervievat-o de câteva ori, am făcut o copertă la revista pe care o conduceam - Tabu - când a terminat facultatea de film, i-am văzut aproape toate spectacolele de teatru și îi urmăresc activitatea constant.

Când am prezentat și realizat primul sezon al emisiunii “Ca-n filme” de la Digi Tv, pentru lansarea emisiunii am rugat 5 actori să facă un moment de improvizație pe câte un cuvânt care descria una dintre valorile emisiunii. Printre ei și Ana Ularu.

Povești despre actori pe care nu le veți citi niciodată în presă

Ana a acceptat propunerea și mi-a spus că poate doar într-o singură zi, maximum 2 ore pentru că e între filmări. Ne-am organizat cu studioul, Ana a venit punctuală pe o ninsoare super puternică în București, a filmat improvizația pentru care își adusese recuzita de acasă și când a terminat mi-a zis: “mama mă așteaptă cu bagajul în parcarea din față. Mi–au schimbat zilele de filmare, am venit azi noapte de la Budapesta și acum plec la Sofia, nu aveam cum să fac și filmarea aceasta daca nu-mi făcea mama bagajul și nu mă așteapta să mă ducă imediat la aeroport.”

Nu-si pusese niciun moment problema să amâne filmarea pentru noi. Pur și simplu a făcut un efort imens ca să-și țină o promisiune.

Mereu spun ca daca Ana Ularu e acolo unde este acum – a jucat in filme cu Tom Hanks, Scarlett Johansson, Keanu Reeves, a avut un rol principal într-un serial NBC – Emerald City – este pentru că, dincolo de talentul ei excepțional, are și un caracter foarte frumos: mintea ei este setată să-și respecte promisiunile oricât de mare ar fi efortul, să fie atentă la nevoile celorlalți.

Povești din spatele unor cărți care vă oferă o oază de bucurie

16 Martie 2020Timp de citire: 10min

Sunt dintre cei care cred că această perioadă nu trebuie privită ca o vacanță continuă, dar nici ca o formă de a ne ascunde de probleme scufundându-ne în muncă. Ca și până acum, calea ar trebui să fie una moderată, un echilibru între ce citim, ce învățăm nou, cât muncim și cât timp acordăm sufletului și minții noastre.

Mai cred că e important să ne căutăm confortul într-o rutină și în micile bucurii pe care le aveam dintotdeauna și că putem face lucruri care să fie, în mintea noastră, o proiecție a ceea ce nu putem avea.

De aceea, în colaborare cu Nespresso, una dintre oazele mele de confort de fiecare dimineață, am să vă propun din când în când lucruri care să vă bucure și să vă încarce pozitiv.

Pentru prima mea recomandare am ales cărți simpatice, care n-au miza să vă schimbe în vreun fel, ci doar să vă creeze un confort și să vă bucure. Pe toate le puteți găsi online, sub formă de e-book, ca să nu fie nevoie de eforturi speciale și să fie foarte accesibile.

Încep cu două cărți care multora le vor aminti de vacanțele din adolescență, când părea că ne facem lecțiile, dar noi citeam lucruri care ne distrau, mici aventuri de vacanță pentru mintea noastră. Puteți găsi în online, în formă de ebook, cărțile polițiste ale Rodicăi Ojog Brașoveanu. Fiica unui avocat (care a fost arestat de multe ori pentru că se opunea comuniştilor) și a unei profesoare, și-a făcut studiile la Şcoala Franceză și a vrut să facă Facultatea de Drept. A fost însă exmatriculată pentru că, urmând direcția ideologică a tatălui, s-a implicat în mișcările anti-comuniste.

Rodica era o personalitate plină de umor, o burgheză rafinată și seducătoare prin limbaj, dar asta n-a împiedicat-o să se ducă să muncească într-o fabrică pentru a-i convinge pe comuniști că poate să se înscrie din nou la facultate.

Se vorbește rar despre domnia sa din perspectiva voinței și a determinării, a educației rafinate pe care a avut-o și pe care a păstrat-o oricât de grele ar fi fost vremurile. Puteţi găsi pe site-ul editurii Nemira cărțile domniei sale în versiune ebook. Recomandarea mea – daca nu v-ați întâlnit niciodată cu scrierile Rodicăi Ojog Brașoveanu – este: “Bună seara, Melania”. Dar aș merge la sigur și cu “Cianură pentru un surâs”.

Una dintre cele mai frumoase cărți despre Regina Maria a României este acum gratuit în online și o puteti descărca de la editura Humanitas. “Maria, Regina României, Țara pe care o iubesc” conține memoriile din exil ale celei mai iubite și mai influente regine pe care a avut-o România. În timpul primului Război Mondial, Regina Maria a fost alături de soldați, pe front, în spitalele răniților aducându-le alinare, asta după ce, la momentul Unirii Mari de la 1918 a fost la Paris și Londra și a negociat cu grație feminină recunoașterea țării noastre în toate tratatele internaționale.

Astăzi vorbim de feminism ca o mișcare a drepturilor femeilor în plină ascensiune, dar Regina Maria a fost printre primele femei care au preluat inițiativa în această direcție: să negocieze cu cei mai mari conducători ai lumii a fost o întâmplare fără precedent în istoria momentului. Regina Maria a marcat, astfel, nu doar istoria țării ci și recunoașterea unei prime forme de autoritate a femeii în societate.

Trecem granița pentru o propunere care vine din America. Cartea e tradusă la noi și o găsiți în format electronic la Editura Curtea Veche. Shonda Rhimes – “Anul Da”. Numele autoarei poate vă este cunoscut de pe genericele unor seriale de mare succes “Anatomia lui Gray”, “Scandal”, “How to get away with murder” pentru că Shonda Rhimes este autoarea unui imperiu în televiziune.

Cartea pornește de la constatarea surorii ei, că Shonda refuză orice propunere de socializare – participări la evenimente, speech-uri, interviuri – din cauza timidității și pierde astfel multe oportunități care i–ar aduce bucurie în viață.

Shonda ia decizia ca pentru un an să spună DA la orice lucru pe care l-ar fi refuzat din comoditate sau teamă. Cartea prezintă călătoria acestui an, cu transformări incredibile și întâlniri memorabile.