Inspirație pentru starea de bine, cu Mara Coman

Mergeți la conținut

Antet

Sunteți la conținutul principal

Mara Coman

Jurnalist și redactor-șef Harper's Bazaar România

Jurnalist și redactor-șef la Harper’s Bazaar România, Mara Coman așterne gânduri, emoții și mici bucățele de frumos pe blogul ei, maracoman.ro.

Mara Coman

Cu gândul în vacanță

08 Mai 2020Timp de citire: 10min

Îmi place să citesc și să călătoresc – două pasiuni care nu se îmbină neapărat; citesc destul de puțin în vacanțe, pentru că merg pe jos cât e ziua de lungă și adorm imediat ce pun capul pe pernă, deși beau la fel de multă cafea ca acasă. Însă sunt cărți care-mi amintesc de călătorii, care descriu locuri familiare, iar altele care mă conving să vizitez un loc nou.

Las mai jos câteva romane care o să te ducă cu gândul în vacanță și care, mai mult de atât, sunt niște povești fascinante, numai bune de citit într-o după-amiază liniștită, la un cappuccino.

Soția din Paris, de Paula McLain

O poveste de dragoste despre iubirea dintre Ernest Hemingway și prima lui soție, Hadley Richardson. Cei doi se cunosc în Chicago, se căsătoresc (Hadley avea 29 de ani, Ernest, 21) și pleacă să locuiască în Paris. E vorba de Parisul anilor '20, de celebra epocă a jazz-ului, cu cafenele înșirate pe malul Senei, petreceri nesfârșite și un grup care a rămas celebru în istorie, cel al Generației pierdute – din care făceau parte Gertrude Stein, Ezra Pound, F. Scott Fitzgerald și Zelda Fitzgerald.

Mi-a plăcut să citesc povestea celor doi și, mai mult de atât, am avut senzația că "recunosc" unele locuri. Nu râdeți de mine, desigur că habar n-aveam cum arăta Capitala Franței acum o sută de ani; pe de altă parte, Parisul are această magie: unele locuri parcă nu au vârstă. Sunt cafenele și grădini unde poți să te așezi și să-ți imaginezi că ești în orice epocă vrei tu.

Femeia albă pe bicicleta verde, de Monique Roffey

Nu știam absolut nimic despre cartea asta atunci când am început să o citesc. Însă m-a dus în Trinidadul anilor '50, alături de un cuplu britanic, Sabine și George. Deși inițial ar fi trebuit să rămână aici doar trei ani, George se îndrăgostește de acest loc și nu mai pleacă niciodată. Însă Sabine urăște Trinidadul. Cartea nu se rezumă doar la relația complicată dintre cei doi, ci descrie și contextul politic dificil din acea perioadă, și discriminarea albilor într-o țară cu populație majoritară de culoare. Iar dacă mai aveai și îndrăzneala de a te plimba cu o biciletă verde, ei bine, asta era o adevărată sfidare.

N-am fost niciodată în Trinidad, însă autoarea (născută pe insulă, din părinți britanici) a reușit să mă transpună în acest loc cu căldură înăbușitoare, vegetație exotică și rom. Mie mi se pare fascinant.

O viață măruntă, de Hanya Yanagihara

E un roman atât de bine scris, încât probabil că o să fac referire la el multă vreme de acum încolo. Cartea vorbește despre patru prieteni care se întâlnesc la colegiu și, în final, se concentrează în special pe viața lui Jude, mereu retras și enigmatic; Jude, care vorbește atât de puțin despre el însuși. E un roman despre prietenie, devotament, dragoste, traume și durere – uneori, descrisă atât de bine că am simțit nevoia să mă opresc și să respir. Acțiunea se petrece în New York (nu știm în ce perioadă, frumusețea e că o putem plasa în timp oricând vrem noi) și mi-a amintit de apartamentele cu clasicele scări exterioare de urgență, de spațiile de expoziții, restaurante, taxiuri, de TriBeCa și de Wall Street. Mi s-a făcut dor de acest mare oraș, ca un furnicar, și de toată nebunia lui.

Prietena mea genială, de Elena Ferrante

Desigur ai auzit despre tetralogia lui Ferrante, doar la un moment dat toată lumea vorbea despre ea. Cele două prietene, Elena și Lila, îți aduc aproape Napoli-ul anilor '50 cu viața grea din cartierele sărace și cultura violentă. De altfel, e foarte interesant și serialul, e o plăcere să auzi limba, dialectul, să vezi locurile despre care ai citit. Și-apoi, să mergi la Napoli. Eu am făcut asta vara trecută și-am descoperit un oraș fascinant. M-am rătăcit într-o seară și, pe când se înnopta, am ajuns într-unul din cartierele sărace. Deși mi-era un pic teamă, a fost una dintre cele mai frumoase experiențe. Napoletanii aveau geamurile larg deschise și puteam să trag cu ochiul la încăperile lor modeste. Era ora cinei, iar strada era inundată de mirosul sosului de roșii cu usturoi și busuioc. Mi-e tare dor de Napoli, de pizza, de ristretto și gelato. Dar știu că într-o zi o să mă întorc acolo.

Ritualul de beauty al unei femei care nu pleacă nicăieri

30 Martie 2020Timp de citire: 10min

De când stau acasă mi-au trecut prin fața ochilor diverse sfaturi despre cum să te îmbraci elegant și cum să te machiezi, chiar dacă nu pleci nicăieri. Întâi mi-am dat ochii peste cap citindu-le: chiar nu mă văd stând acasă în vreo rochie cu spatele gol. Și-apoi mi-am amintit că trecem printr-o situație nouă și grea. Că nu știm ce va urma. Că autoizolarea poate veni la pachet cu o serie de stări neașteptate. Iar dacă o rochie de cocktail sau un ruj roșu ne ridică moralul, doar asta contează.

Ocazie cu care las mai jos câteva dintre obiceiurile mele de beauty din ultimele săptămâni. Poate că sunt niște frivolități, dar important este că mă binedispun.

1. Încearcă un device pentru demachiat

Dimineața, îmi beau primele guri de cafea în pat, cu ochii întredeschiși. Uneori citesc câteva pagini și încerc să mă concentrez pe partea bună a lucrurilor: am timp să citesc în pat, la cafea. Când decid că trebuie să termin leneveala, mă îndrept spre baie unde, după spălat-pieptănat, urmează demachierea.

Am un device genial pentru demachiat, care-mi dă și energie, pentru că vibrează și face un masaj de senzație, mă simt excelent după. Nu înțeleg de ce nu-l foloseam și înainte: durează un singur minut, iar mie mi se părea că n-am timp.

2. Creează-ți propriul ritual de skin care

Eu îi spun reflexul serum-cremă, pentru că e un gest pe care-l fac deja automat, după ce mă spăl pe dinți și mă demachiez. Înainte de izolare, mai "uitam" uneori de serumuri. Acum, a devenit ceva obișnuit și plăcut. Mă simt eu mai bine când fac asta, îmi spun că am grijă de mine, că nu mă neglijez, iar gândurile astea îmi dau un mindset bun. Și, zilele astea, nu cred că e ceva mai important decât buna-dispoziție.

3. Poartă mască (chiar și) în timpul programului de lucru

Desigur, nu vorbesc despre măștile de protecție, ci despre cele cosmetice.

Într-una din zilele în care nu mă dezlipisem de laptop până pe la două după-amiaza, am simțit nevoia să iau o pauză. Mi-am făcut un cappuccino cu spumă de lapte și, cu el în mână, am ajuns la raftul meu cu cosmetice, unde am dat peste acea mască pentru care n-aveam niciodată timp: trebuie folosită trei zile consecutiv. Mi-am aplicat-o liniștită și, cu ea pe față, m-am întors la treabă. Am avut chiar și un business call – din fericire, n-aveam programat nici un apel video.

4. Nu subestima top coat-ul

Am tot citit în social media despre femei care simt lipsa programărilor la manichiură. N-am pretenția că vin cu o soluție care concurează cu saloanele de profil, însă realitatea e că zilele astea nu putem face tot ce vrem. La capitolul manichiură, folosesc de mulți ani cea mai simplă tehnică: unghii tăiate scurt pe care le pictez alene în timp ce mă uit la vreun film sau chiar și în timp ce scriu câte un mail. Singurul secret demn de menționat e legat de un top coat care, aplicat peste orice lac de unghii, îl usucă mai repede și-i dă și mai multă rezistență. Deși, având în vedere cât de des ne spălăm pe mâini…

5. Investește într-un săpun delicat și o cremă foarte hidratantă

Că tot a venit vorba de spălat de mâini, am ajuns de fapt la prima problemă pe care am avut-o în timpul pandemiei. De la atâta apă și săpun – plus dezinfectat toooot – , mi s-au uscat mâinile și au început să usture. La fel și fetițelor mele. Așa că am comandat săpun special pentru piele uscată sensibilă și cremă de mâini din aceeași gamă de la un brand care produce dermato-cosmetice. Diferența e foarte mare, așa că nu cred că o să mai trec vreodată înapoi, la săpunul clasic.

Acestea fiind zise, mi-am dat seama că dulăpiorul meu cu cosmetice conține aproape toate produsele de care am (și chiar și unele de care n-am) nevoie în perioada asta: niște cutiuțe care dau o stare de bine. Pentru că în nici una dintre clipele în care mi-am dat cu cremă pe față n-am mai fost atentă la sirenele ambulanțelor care trec pe lângă casa mea. Când îmi simt parfumul discret și fresh de pe încheietura mâinii, uit pentru câteva momente de cifrele îngrijorătoare de la știri. Iar dacă-mi pictez unghiile, aleargă spre mine cele mai vesele fetițe din lume, mă iau în brațe și-mi spun, râzând, că vor și ele.

Adevărul e că trecem printr-o perioadă apăsătoare; dacă un strop de parfum sau de cremă ne fac să zâmbim, cui îi mai pasă dacă sunt sau nu niște gesturi frivole?

X
10 capsule Volluto cadou la minim 100 capsule comandate.
Puteți beneficia de cel mult 20 capsule de cafea cadou pentru o singură comandă.
Cadoul se adaugă automat în coș, după autentificare.