Adi Hădean

Aluatul se frământă astfel: amestecați făina cu drojdia, sarea și zahărul (puteți să le cerneți împreună printr-o sită cu ochiuri mai mari, căci aerarea ajută). Adăugați apa și uleiul și frământați 10-12 minute. Acoperiți cu un prosop curat și lăsați aluatul la dospit de seara până dimineața, în frigider.

Pentru coacere lucrurile-s la fel de simple. Nu e nevoie de un cuptor pe lemn, cu vatră, cu energie termonucleară sau mai știu eu ce artificiu. Nu. E nevoie de un cuptor decent, de uz casnic, care să coacă uniform (cât de cât), dar nici asta nu-i o condiție, doar aveți posibilitatea să întoarceți tava în cuptor oricând. Deci, cum faceți?

Întindeți aluatul într-o pătură groasă de 2-3 centimetri, într-o tavă unsă în prealabil cu ulei de măsline. Împungeți aluatul cu degetul arătător (fie, folosiți ce deget vreți) din loc în loc – asta va ajuta aerul din aluat să plece – nu-i nevoie de tot. Îndesați bucățele de brânză în gropile făcute cu degetul. Puteți pune și roșii cherry sau roșii uscate. Stropiți cu ulei de măsline și lăsați tava cu aluat cu tot într-un loc ferit de vânt/curenți de aer, măcar 30 de minute.

Presărați peste aluat sare grunjoasă, piper abia râșnit (dacă vă place), împrăștiați frunze de țelină sau pătrunjel, frunze de leurdă sau busuioc, poate chiar oregano (unele se vor arde, dar nu-i bai, ce se arde cade, dar nu înainte de a lăsa în urmă aromă – ba chiar aroma de fum e una de căutat și ușor de obținut astfel, mai ales dacă nu aveți un cuptor cu foc de lemne).

Coaceți 35 de minute la 220 de grade Celsius primele 10 minute și la 200 următoarele 20 de minute.

Când e gata, scoateți tava din cuptor și lăsați-o să se răcorească puțin înainte să o atacați. E minunată cât e caldă, dar dacă aveți răbdare și vă lasă inima să așteptați merge și rece. Mie îmi place să înmoi bucățele de focaccia în puțin ulei de măsline cu ierburi aromatice și să mănânc în timp ce mă gândesc că italienii trebuie să fie, în speță, un popor fericit.

Să aveți poftă și să fiți sănătoși!

Procesul de preparare e foarte simplu și n-ar trebui să vă ia mai mult de o oră cu tot cu spălat vasele.

Pasul 1:

Spălați aripile și tapetați-le cu un prosop din hârtie, ca să fie uscate bine.

Pasul 2:

Preparați marinada (pentru 1 kg de aripi) din 2 linguri sos de soia, 2 linguri sos de stridii, 1 espresso Nespresso din care vă place, 1 lingură de ulei de măsline, 1 vârf de linguriță sare și tot la fel piper, chimion arăbesc, boia afumată, usturoi pudră, boia iute, fulgi de chili.

Pasul 3:

Amestecați bine marinada și treceți, pe rând, aripile prin ea.

Pasul 4:

Încălziți cuptorul la 180 de grade Celsius.

Pasul 5:

Puneți aripile într-o tavă tapetată cu hârtie de copt și coaceți-le timp de 35 de minute.

Pasul 6:

Ridicați temparatura la 200 de grade Celsius și mai lăsați-le la copt 5-8 minute, cât să capete un aspect rumen și frumos.

Pasul 7:

Nu mai sunt pași, mâncați aripile fierbinți, căci până acum sigur vi s-a făcut foame, sau cel puțin poftă.

Procesul e simplu:

Luați fileurile (găsiți peștele gata filetat) și presați-le cu un prosop din hârtie. Presărați peste ele sare și piper, pe ambele părți, după ce le-ați crestat pe piele din centimetru în centimetru. Tăvăliți-le prin făină albă și scuturați-le ușor, ca să pierdeți excesul de făină.

Frigeți-le un minut, pe partea cu pielea, într-un amestec de ulei de măsline și unt (nu mult, cât să acopere fundul tigăii). Întoarceți-le pe partea cu carnea pentru 15 secunde apoi scoateți-le pe o farfurie. În locul lor, turnați un gât de limoncello sau vin alb, sau supă de carne sau apă. Amestecați bine și adaugați ingredientele sosului: ceapă verde tocată, ceapă roșie tocată, roșii mărunțite, ardei tocat mărunt, coajă de lămâie și pulpă de lămâie.

După ce se înmoaie toate, mai turnați în tigaie puțină apă, lăsați să dea un clocot scurt, potriviți gustul cu sare și piper, puneți peștele înapoi în tigaie cu pielea-n sus, presărați peste el pătrunjel tocat, din belșug, puneți un capac și stingeți focul. Toată treaba asta ar trebui să-vă ia cel mult un sfert de oră.